Care pe Care, Navodari, 1999. Everything LIVE & lived to the full.
Sweet Wivenhoe
Cu 22 ore în urmă
26 aprilie 2009
03 aprilie 2009
24 februarie 2009
CNRG-isti!
Catedra de Educatie fizica a CNRG are acum si un blog! Desi nu are decat o zi, puteti sa intrati sa participati la sondajul de opinie din dreapta paginii. Vom incerca sa updatam blogul saptamanal.
18 ianuarie 2009
Nichita
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
04 decembrie 2008
30 noiembrie 2008
Patrihotii
Eu am crescut cu mitul Patrihotilor.
Am crescut cu celebra replica "Eu nu ma numesc. Eu sunt SMECHER!", pe care, dupa ce am citit-o prima oara ca motto intr-unul din articolele revistei scolii ("CLICK!" pe vremea aceea) o repetam in sinea mea, razand cu impresia puerila ca numai printr-un gand inteligent puteam sa ma ridic deasupra schimbarilor in rau, in kitsch, in manelism, din jurul meu. In vremurile acelea, care mi se pareau absolut tragice. Cand incepusem sa inot printre coji umede de seminte cautandu-mi un trening in bazar, cand linistea noptilor, vacantelor si socializarii mi-au fost tulburate de acesti noi Guta, Salam si Copilu' Minune. Cand am auzit prima oara cuvantul "naspa" si-am izbucnit intr-o criza de ras nedumerit. Cand colegii mi se pareau grotesti. Cand vanzatoarele imi provocau greata. Cand mi-era groaza sa ma urc intr-un taxi sau autocar echipat cu sofer manelist si casetofon. Cand nu stiam de ce imi zic ca sunt "penala" si ce vor sa spuna prin asta. Am repetat mereu, ca pe incantatii, toate replicile inteligente si cu umor pe care le auzisem, imitam grotesc pe cei care ma dezgustau, contracarand - credeam eu- printr-un ras destept acel ras eminamente idiot, care rasuna, din ce in ce mai tare, in toata Romania.
Si iata-ma acum.
Am acceptat sa mi se scuipe coji umede de seminte pe pantofi. N-am ripostat.
Folosesc cuvantul "naspa" si nu mi-e rusine.
Inca nu mi-am scos PRO TV-ul din grila.
...
Adaptare? Adaptare numesc sa dormi imbrobodit in casti cu muzica buna intr-un autocar uruind de manele... Asta e asimilare.
"Eu nu ma numesc. Eu sunt SMECHER!"
Dar sa ne intoarcem la Patrihoti.
Ei au fost un grup umoristic al CNRG. Materialele au fost filmate in 1995. Imi cer scuze ca nu pot concepe nici o biografie, de-abia le stiu numele. A fost un soc pentru mine si numai faptul ca i-am vazut - fie si pe caseta. Daca mai asteptam putin, din mit ii treceam in legenda. Asa ca ce sa va spun. Vizionare placuta!
Am crescut cu celebra replica "Eu nu ma numesc. Eu sunt SMECHER!", pe care, dupa ce am citit-o prima oara ca motto intr-unul din articolele revistei scolii ("CLICK!" pe vremea aceea) o repetam in sinea mea, razand cu impresia puerila ca numai printr-un gand inteligent puteam sa ma ridic deasupra schimbarilor in rau, in kitsch, in manelism, din jurul meu. In vremurile acelea, care mi se pareau absolut tragice. Cand incepusem sa inot printre coji umede de seminte cautandu-mi un trening in bazar, cand linistea noptilor, vacantelor si socializarii mi-au fost tulburate de acesti noi Guta, Salam si Copilu' Minune. Cand am auzit prima oara cuvantul "naspa" si-am izbucnit intr-o criza de ras nedumerit. Cand colegii mi se pareau grotesti. Cand vanzatoarele imi provocau greata. Cand mi-era groaza sa ma urc intr-un taxi sau autocar echipat cu sofer manelist si casetofon. Cand nu stiam de ce imi zic ca sunt "penala" si ce vor sa spuna prin asta. Am repetat mereu, ca pe incantatii, toate replicile inteligente si cu umor pe care le auzisem, imitam grotesc pe cei care ma dezgustau, contracarand - credeam eu- printr-un ras destept acel ras eminamente idiot, care rasuna, din ce in ce mai tare, in toata Romania.
Si iata-ma acum.
Am acceptat sa mi se scuipe coji umede de seminte pe pantofi. N-am ripostat.
Folosesc cuvantul "naspa" si nu mi-e rusine.
Inca nu mi-am scos PRO TV-ul din grila.
...
Adaptare? Adaptare numesc sa dormi imbrobodit in casti cu muzica buna intr-un autocar uruind de manele... Asta e asimilare.
"Eu nu ma numesc. Eu sunt SMECHER!"
Dar sa ne intoarcem la Patrihoti.
Ei au fost un grup umoristic al CNRG. Materialele au fost filmate in 1995. Imi cer scuze ca nu pot concepe nici o biografie, de-abia le stiu numele. A fost un soc pentru mine si numai faptul ca i-am vazut - fie si pe caseta. Daca mai asteptam putin, din mit ii treceam in legenda. Asa ca ce sa va spun. Vizionare placuta!
30 septembrie 2008
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)